ISTORICUL PAROHIEI ”SFÂNTUL MARE MUCENIC DUMITRU”
DIN RACOS

        Biserica cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Dumitru” a fost construita între anii 1862-1864,dar a ramas nesfintita pâna în anul 1960.Se afla în mijlocul comunei pe strada Bisericii nr.48 dar si în mijlocul cimitirului ortodox.Este în compania altor culte: biserica reformata,biserica unitariana,biserica catolica si alte culte nerecunoscute de stat.Din numarul de locuitori pe care îi are Racosul(aprox.2600 persoane) doar 8-9% sunt membrii ai parohiei noastre.
        Constructia bisericii s-a facut cu osteneala si contributia credinciosilor,cu fundatie din piatra,zidurile fiind facute din piatra de bazalt si caramida,acoperita cu tigla iar turnul este acoperit cu tabla.Turnul are 2 clopote,unul din ele cel mare care cântareste 50 de kg este turnat în anul 1925 din contributia credinciotilor,iar cel mic care cântareste 25 de kg nu are inscriptii care sa ateste anul turnarii sau modul de realizare.
         În arhivele parohiei nu se gasesc date despre parohie de la anul înfiintarii ei pâna la anul 1897,când în Registrul Botezatilor gasim semnatura parintelui Ioan Brotea.Mai mult ca sigur în aceasta perioada parohia a fost administrata de preoti care slujeau la parohia Mateias.
        Aceste date apar pâna în anul 1923 când tot în acelasi registru apare cu regularitate semnatura parintelui Septimiu Brotea pâna în anul 1928.Din anul 1928 urmeaza preotul Mircea Ioan pâna în anul 1934.Între anii 1934-1938 se mentioneaza preotul Victor Iacob pâna pe data de 7 septembrie.
        Se pare ca între anii 1936-1938 s-a construit în vecinatatea bisericii si casa parohiala,dupa schite exacte de executie a caselor parohiale,casa în care a locuit pentru putin timp si parintele victor Iacob.Îsi întemeiaza si o mica gospodarie în care creste si animale.

        Din anul 1938 parohia este preluata de preotul Frâncu Iacob despre care nu avem vreo însemnare,decât faptul ca în anul 1952 este dat afara din parohie iar pâna în anul 1953 serviciile divine sunt efectuate de preotul Septimiu Brotea.Datorita faptului ca enoriasii parohiei erau porniti sa treaca la alte confesiuni de la 1 februarie 1953 a fost desemnat pentru parohie preotul Garcea Ion care prin predicile în limba maghiara a sperat ca îi va tine uniti si nu vor trece la alte confesiuni unde limba principala era limba maghiara..Parintele venea din comuna Batanii Mari si dupa eforturi sustinute au fost adusi pe calea cea dreapta.Se ocupa si de administrarea parohiei si astfel se închide vechiul cimitir cu gard,se întoarce tigla pe biserica si se face o soba de încalzit biserica.
         În anul 1959 parintele cuteaza a începe sa picteze biserica la interior si în acest scop este angajat pictorul Dobrescu Gheorghe cu fii care se apuca de pictat la 1 iulie 1959 iar pe data de 5 dcembrie 1959.Pe tot parcursul acestui timp credinciosii au asigurat prin rotatie întretinerea alimentara,iar costul picturilor le-au platit credinciosii,acest lucru fiind consemnat în cronica parohiei unde se mentioneaza ce tablou si ce suma îi revine fiecarui credincios participant.
        La finele lucrarilor biserica a fost împodobita cu lucruri donate de credinciosi,iar parintele Garcea Ion face un recensamânt al credinciosilor si arata faptul ca în decembrie 1959 parohia avea familii întregi 21,familii mixte 20,familii cu vaduvi 9,rromi concubini nestabili 30 de familii un total de 362 de suflete.Munca parohiei este încununata prin faptul ca în data de 19 iunie 1960 este fixata de Mitropolia Ardealului sfintirea picturii si a bisericii ea nefiind sfintita de Arhiereu.
        În data de 19 iunie 1960 I.P.S. Nicolae Colan însotit de doi preoti si doi diaconi,în jurul orelor 10 a.m a fost întâmpinat de credinciosi românni si maghiari în haine de sarbatoare.